Acum cateva zile am asistat la lansarea primei game de styling Kerastase (niste produse revolutionare de ale caror calitati m-a convins demonstratia lui George Soare, o poveste de care va voi spune curand binenteles), iar in cadrul evenimentului am avut parte de o experienta inedita – teatru senzorial.
Dintre toate simturile, cel mai mult ne bazam pe cel care cel care ne poate si insela cel mai usor – privirea. Judecam lucruri si fiinte dupa aspect si imagine, ne atasam, incantam sau dispretuim pe baza lor. De aceea, m-a incantat experienta teatrului senzorial: legat la ochi, captezi si redescoperi sunete, voci, atingeri, arome, acestea capatand noi valente, noi dimensiuni.
Actorii au recitat (un singur pasaj am recunoscut, din Micul Print, dar mi-a placut impletirea vocilor, schimbarile de tonalitate, accentele, inflexiunile vocilor), au interpretat diferite personaje, ne-au fost ghizi virtuali intr-o expozitie de tablouri (este foarte interesant sa descoperi un obiect de arta cu ochii mintii, lasandu-ti imaginatia sa construiasca imagini dupa descrieri poetice), ne-au prins intr-un joc desprins din copilarie (legati la ochi am incercat sa identificam arome, atingeri, adieri, fosnete, iluzii).
Este dificil sa descrii impresii, senzatii, sentimente atunci cand nu ai imagini si probabil de aceea este si vederea simtul pe care ne bazam cu precadere, pentru ca este singurul pe care stim sa il folosim fara a ni-l educa, fara a experimenta.
In aceeasi categorie de experiente pe intuneric se inscrie si cina in intuneric la restaurantul Blind (str. Traian nr.147). Bucurestiul are de un an de zile, asemenea marilor orase ale lumii, un restaurant unde poti lua masa in obscuritate totala. Este cu siguranta o experienta inedita, fiind cunoscut faptul ca anihilarea unuia dintre simturi atrage o amplificare a celorlalte pentru a compensa acest handicap, preparatele servite in intuneric capatand astfel noi valente ale gustului.
Voi ce parere aveti, va tenteaza astfel de experiente in intuneric?
